Operatorii din Pseudocod

Prioritatea operatorilor în pseudocod este similară cu ordinea efectuării operațiilor din matematică. Există un articol separat care abordează prioritatea operatorilor.

În limbajul pseudocod, operatorii pot fi grupați în mai multe categorii, în funcție de rolul lor:

1. Operatori aritmetici: pentru calcule matematice;
2. Operatori relaționali: pentru comparații între valori;
3. Operatori logici: pentru verificări de condiții;
4. Operator de atribuire: pentru a da o valoare unei variabile;
5. Operator de concatenare: pentru unirea șirurilor de caractere;

În continuare, urmează detalii despre fiecare categorie de operatori.

Acești operatori sunt folosiți pentru efectuarea operațiilor matematice între date numerice (întregi sau reale).

Ridicarea la putere

Se notează cu ^ sau **.

a^2     // a la puterea 2
2**3    // 2 la puterea 3

Operatorii multiplicativi

• Înmulțire: *;
• Împărțire: /;
• Restul împărțirii întregi (modul): %.

Exemple:

2 * a        // dublul lui a
(a * b) / 2  // jumătatea produsului dintre a și b
a % 3        // restul împărțirii lui a la 3

Adeseori în informatică folosim operatorul modulo pentru a determina diferite proprietăți despre un număr, precum paritatea, cifrele din interior ș.a.

a % 2       // 0 dacă a este par, 1 dacă este impar
a % 10      // ultima cifră a numărului a
a / 10 % 10 // penultima cifră a lui a

Operatorii aditivi

• Adunare: +;
• Scădere: -.

Exemple:

(a + b) / 2     // media aritmetică a două numere
10 + 7 - 12 + 3 // rezultatul este 8

Operatorii relaționali permit compararea a două valori. Rezultatul unei comparații este o valoare logică: adevărat (true) sau fals (false).

Exemple:

(3 < 6) = true
(7 >= 7) = true
(5 <> 5) = false

Acești operatori sunt frecvent folosiți în structurile de control și în cele repetitive.

Operatorii logici sunt folosiți pentru combinarea expresiilor logice sau pentru negarea acestora. Rezultatul lor este întotdeauna o valoare logică (true sau false).

Operatorul de negație

Se notează cu ! sau not. Acesta schimbă valoarea logică a unei expresii.

!true = false
!false = true
!(a > 5 și a < 10)  // echivalent cu (a <= 5) sau (a >= 10)

Negarea unei expresii presupune „inversarea” operatorilor din acea expresie. Complementul (opusul) operatorilor principali:

Operatorul de conjuncție

Este reprezentat de conjuncția și. Returnează true doar dacă ambele expresii sunt adevărate.

a=1, b=1  -> a și b = true
a=1, b=0  -> a și b = false
(a<=20) și (a>9)  // adevărat dacă a aparține intervalului (9,20]

Operatorul de disjuncție

Este reprezentat de disjuncția sau. Returnează true dacă cel puțin una dintre expresii este adevărată.

a=0, b=0  -> a sau b = false
a=1, b=0  -> a sau b = true
(a>10) sau (a<=5)  // adevărat dacă a este în (-∞,5] ∪ (10,∞)

Operatorul de atribuire (notat cu <-) este folosit pentru a da o valoare unei variabile.

Sintaxă:

<variabilă> <- <expresie>

Exemple:

suma <- a + b
maxim <- 0

În informatică, operatorul de atribuire este unul dintre cei mai importanți, deoarece el „încarcă” variabilele (datele) cu valori care vor fi folosite ulterior în calcule sau decizii.

Operatorul de concatenare (notat cu +) unește două șiruri de caractere (texte) într-unul singur.

"Buna " + "ziua" = "Buna ziua"
"unt" + "delemn" = "untdelemn"

De remarcat faptul că acest operator nu adaugă de la sine caracterul spațiu, astfel că el trebuie scris manual.

"Targu" + " " + "Mures" = "Targu Mures"