Graf neorientat conex

Un graf se numește graf conex dacă între oricare două noduri există cel puțin un lanț.

Într-un graf neorientat conex toate nodurile „comunică între ele”. Astfel, dacă găsim o succesiune de muchii care să unească oricare două noduri din graf, el este conex.

Avem următoarele 2 grafuri neorientate:

Grafuri neorientate
Grafuri neorientate

Pe rând, despre grafuri, putem spune:

  1. Este un graf neorientat conex . Găsim câte un lanț care să unească oricare două noduri (vârfurile se unesc două câte două);
  2. Este un graf neorientat neconex . Nu putem găsi un lanț între orice două vârfuri ale grafului.

Existența unui nod izolat va invalida întotdeauna proprietatea de graf conex. El nu are legătură cu niciun alt nod din graf.

Tot în exemplul anterior observăm la graful neconex că se împarte în 3 subgrafuri conexe (nodul izolat 88 este și el tot un subgraf conex). Aceste subgrafuri sunt de fapt numite componente conexe.


Publicitate

Proprietăți graf neorientat conex

Numărul minim de muchii

Numărul minim de muchii pe care le poate avea un graf neorientat conex cu nn noduri este n1n-1.

Un astfel de graf cu număr minim de muchii se mai numește și graf conex minimal și stă la baza noțiunii de arbore. În acest graf dacă eliminăm orice muchie vom pierdem proprietatea de conexitate.

Exemple de grafuri conexe minimale:

Grafuri conexe aciclice
Grafuri conexe aciclice

Ambele grafuri sunt conexe și aciclice. Prin urmare, putem spune că sunt și arbori.


Publicitate

Graf parțial conex

Putem elimina un maxim de m(n1)m-(n-1) muchii dintr-un graf neorientat conex cu nn noduri si mm muchii pentru a obține un graf partial conex al acestuia.

Deducție: Din totalul de mm muchii, vom scădea cele n1n-1 muchii minime pe care le poate avea un graf conex; astfel, rămânem cu un număr maxim de muchii pe care le putem elimina pentru ca graful parțial obținut să fie tot conex.

Graf parțial conex minimal
Graf parțial conex minimal

Acest tip de calcul este des întâlnit în exercițiile de tip grilă unde se cere să se determine numărul maxim de muchii ce pot fi eliminate pentru a păstra proprietatea de conexitate a grafului.